Este originar din zona Marii Mediterane. Columella aminteste in scrierile sale despre o varietate de patrunjel cu frunze intregi si una cu frunze crete, iar Palladius arata ca, imediat dupa recoltare, semintele incoltesc greu.
Patrunjelul de radacina este cunoscut din secolul al XVI-lea si se pare ca a fost obtinut in Germania sau Olanda. In tara noastra, patrunjelul de radacina se cultiva in toate zonele tarii, unde se cultiva si morcovul. Radacinile ingrosate si frunzele se folosesc in aromatizarea diferitelor preparate culinare si in industria conservelor. Radacinile de patrunjel sunt apreciate pentru continutul ridicat in substanta uscata solubila, hidrati de carbon, vitaminele A şi B, saruri minerale de calciu, fier, magneziu si potasiu. Consumate in stare proaspata, radacinile au efect favorabil asupra persoanelor anemice, in special la copii si batrani.
Pătrunjelul de rădăcină se cultivă mai ales pentru rădăcina îngroșată ce servește la prepararea diferitelor mâncăruri și conserve. Frunzele, bogate în uleiuri eterice, sunt folosite pentru aromatizarea și garnisirea unor preparate culinare. Pătrunjelul se mai folosește și ca plantă medicinală, ca tonic digestiv și remediu al bolilor de rinichi, ficat, pectorale, de inimă, precum și tratarea malariei și anemiilor. Ceaiul de frunze este recomandat bolnavilor de ulcer stomacal, iar cel de rădăcini are efect diuretic. Frunzele proaspete de pătrunjel se folosesc pentru calmarea usturimilor provocate de înțepăturile insectelor.
Patrunjelul de rădăcină – Proprietati
Patrunjelul de radacina este o planta legumicola bienala care la fel ca si morcovul in primul an, formeaza o rozeta de frunze si radacina ingrosata, iar in al doilea an tulpina florifera. In primul an de cultura, patrunjelul dezvolta in sol o radacina pivotanta, care se ingroasa in urma depunerii substantelor de rezerva. Aceasta este de dimensiuni mai mici decat radacina morcovului, este tronconica sau conic alungita, de 15-30 cm lungime, 3-5 cm in diametru la colet si o greutate de aproximativ 100 g. Este de culoare alb-galbuie, cu pulpa suculenta, dulce si aromata, iar la suprafata prezinta numeroase lenticele, ca si morcovul.
Frunzele de patrunjel cresc in rozetă, sunt lung-pețiolate, de culoare verde-inchis, lucioase pe partea superioară, penat-sectate de 2-3 ori si puternic aromate dar mai puțin aromate ca la pătrunjelul pentru frunze.
Tulpina florifera este striata, inalta de 1-1,2 m si ramificata de la baza, purtatoare a numeroase frunze. Cele inferioare sunt lung petiolate, iar cele superioare sunt sesile. Intreaga planta este glabra (fara perisori) si are un miros caracteristic, datorat substantelor volatile (apiol, apiina etc.).
Florile sunt mici, pe tipul 5, de culoare alb-verzuie, hermafrodite si dispuse in umbele compuse. Inflorirea in masa are loc dupa 60-70 de zile de la plantare, iar polenizarea este alogama.
Fructul este o diachena de forma ovala, de culoare cenusiu-verzuie, cu coaste longitudinale, si isi pastreaza viabilitatea 2-3 ani.
Inflorescente de patrunjel
La noi in tara se cultiva un singur soi de patrunjel de radacina, soiul Zaharat, care are o perioada de vegetatie de 140-150 de zile, formeaza radacini ingrosate de 150-200 g si 20-22 cm lungime, conic-alungite si de culoare alb-galbuie. Are un potential productiv de 15-20 t/ha.
Pentru a avea acces la tehnologia detaliata de cultivare a Patrunjelului de Rădăcină trebuie să vă înscrieți în Clubul Pasionaților de Cultivare
Niciun comentariu până acum