Tarhonul este o plantă perenă din familia Asteraceae (familia florii soarelui). Are tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment. Frunzele sale se folosesc verzi sau uscate și mărunțite. Se folosește ca condiment în fripturi, salate, etc. Aceasta este răspândită de-a lungul Eurasiei și Americii de Nord și este cultivată pentru uz culinar, dar și în scopuri medicale.
O subspecie, Artemisia dracunculus var. sativa, este cultivată pentru folosirea frunzelor aromatice în arta culinară. Altor subspecii, însă, aroma le lipsește cu desăvârșire. Speciile sunt poliformice. Pentru a distinge variațiile speciilor sunt folosite denumiri informale: tarhonul Franțuzesc (cel mai bun pentru uz culinar); tarhonul Rusesc și tarhonul sălbatic, care acoperă diferite state.
Numele tarhonului in limba latina, Artemisia drancunculus, inseamna dragon mic si asta pentru ca planta ajuta la tratarea muscaturilor veninoase de sarpe. Tarhonul este un condiment puternic aromat, care-si are originile in Mongolia si Siberia, de unde, prin secolul al XVI-lea, a patruns in Europa si America de Nord.
Denumiri in limbi straine: Engleza (tarragon), Franceza (estragon), Italiana (dragoncello), Germana (estragon), Spaniola (estragón)
La noi, este planta de cultura, cunoscuta si sub numele de dracon, tarcon, tacon ori tancum.
Tarhonul regleaza si stimuleaza functia gastrica si ajuta la asimilarea substantelor nutritive, de aceea se recomanda persoanelor cu tulburari digestive. Este o planta-minune in cazul aerofagiilor, balonarilor, constipatiei, insomniilor sau gastritelor.
Datorita calitatilor sale, tarhonul se recomanda in cazul bolilor de ficat si rinichi. Fiind bogat in iod, tarhonul se recomanda persoanelor care sunt la regim fara sare, aroma sa reusind sa imbogateasca mancarea, dandu-i gust.
Tarhonul are proprietati aperitive si digestive, inlatura constipatia, iar infuzia, bauta seara, inainte de culcare, este un bun remediu in caz de insomnii. De asemenea, ca remediu natural, mareste eliminarea biliara, fluidifica secretiile bronhice si este diuretic, expectorant, antiseptic, aromatizant, vermifug.
Bun in caz de bronsita, constipatie, insomnie sau dureri de dinti
Infuzia de tarhon pentru uz intern se prepara turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul pentru zece minute, apoi se strecoara si ceaiul se bea cald. Se pot bea doua – trei cani de ceai pe zi in caz de boli renale, anorexie, ascita, atonie digestiva, boli de ficat si boli renale, bronsita, constipatie, insomnii, reumatism, dureri de cap si de dinti, probleme digestive.
De asemenea, ceaiul de tarhon alunga oboseala, alina durerile de stomac si ajuta la eliminarea mai rapida a toxinelor din corp. Pentru ascita, boli de ficat si afectiuni renale, infuzia se prepara din doua lingurite de planta la o cana de apa clocotita. Pentru uz extern, se folosesc trei – patru lingurite de planta la o cana de apa. Compresele cu infuzie de tarhon se folosesc pentru calmarea durerilor.
Fiind o planta puternic aromatizata, tarhonul trebuie folosit in bucatarie cu multa precautie deoarece prea mult da mancarii un gust amarui. Frunzele de tarhon sunt bogate in vitamina A si C, in saruri minerale si iod. Tarhonul inlocuieste sarea, piperul si otetul, fiind de mare ajutor persoanelor care trebuie sa evite aceste condimente. Toamna, impreuna cu alte mirodenii, tarhonul se foloseste la prepararea muraturilor.
Otetul de tarhon care, de asemenea, se foloseste cu succes in bucatarie, mai ales la salate, se prepara adaugand o legatura de tarhon proaspat, tocat marunt, si o lingurita de sare intr-un litru de otet de vin.
Cultivare
Tarhonul francez este soiul folosit la gătit în bucătărie și nu este cultivat din semințe, deoarece florile sunt sterile; în schimb este propagată prin divizarea rădăcinilor.
Tarhonul rusesc (A. dracunculoides L.) poate fi cultivat din semințe, dar are o aromă mult mai slabă în comparație cu soiul francez. Cu toate acestea, tarhonul rus este o plantă mult mai rezistentă și mai viguroasă, răspândindu-se la rădăcini și cresc peste un metru înălțime. Acest tarhon preferă de fapt solurile sărace și tolerează fericit seceta și neglijarea. Nu este la fel de puternic aromat și aromat ca vărul său francez, dar produce încă multe frunze încă de la începutul primăverii, care sunt blânde și bune în salate și mâncăruri gătite. Tarhonul rusesc pierde ce aromă are pe măsură ce îmbătrânește și este considerat în mare parte inutil ca o plantă culinară, deși uneori este folosit în meșteșuguri. Tulpinile tinere la începutul primăverii pot fi gătite ca substitut de sparanghel. Horticultorii recomandă ca tarhonul rusesc să fie cultivat în interior din sămânță și să fie plantat vara. Plantele de răspândire pot fi ușor împărțite.
Un substitut mai bun pentru tarhonul francez este tarhonul spaniol (Tagetes lucida), cunoscut și sub numele de gălbenele de mentă mexicană, tarhonul mexican, tarhonul Texas sau tarhonul de iarnă. Este mult mai o reminiscență a tarhonului francez, cu un indiciu de anason. Deși nu este în același gen cu celelalte tarhonuri, tarhonul spaniol are o aromă mai puternică decât tarhonul rusesc, care nu scade semnificativ odată cu vârsta.
Sănătate
Tarragonul are o proprietate aromatică care amintește de anason, datorită prezenței estragolului, a unui cancerigen cunoscut și a teratogenului la șoareci. Ancheta Uniunii Europene a arătat că pericolul estragolului este minim chiar și de 100-1000 de ori mai mult decât consumul tipic observat la om. Concentrația de estragolă în frunzele proaspete de tarhon este de aproximativ 2900 mg / kg.
Utilizare culinară
Tarhonul este una dintre cele patru ierburi fine ale gătitului francez și este potrivit în special pentru mâncarea de pui, pește și ouă. Tarhonul este principala componentă aromată a sosului Béarnaise. Tarhonul proaspăt, putin zdrobit este marinat în oțet pentru a produce oțet de tarhon.
Tarhonul este folosit pentru a aromatiza o băutură răcoritoare carbogazoasă populară în țările din Armenia, Azerbaidjan, Georgia (de unde provine inițial) și, prin extensie, Rusia, Ucraina și Kazahstan. Băutura, numită Tarkhuna, este făcută din concentrat de tarhon zaharat și are o culoare verde viu.
În Iran, tarhonul se folosește ca fel de mancare secundar în sabzi khordan (ierburi proaspete), sau în tocanite și în murături în stil persan, în special în khiar shoor (castraveți murați).
În Slovenia, tarhonul este folosit într-o variantă a tradiționalului prajituri dulci de tip rulou de nuci, numit potica. În Ungaria, un fel popular de supă de pui este aromatizat cu tarhon.
cis-Pelitorin, o izobutiramidă care generează un gust înțepător, a fost izolată de planta de tarhon.
Chimie
Uleiul de A. dracunculus conținea predominant fenilpropanoizi precum metil chavicol (16,2%) și metil eugenol (35,8%). Analiza prin cromatografie de gaze / spectrometrie de masă a uleiului esențial a evidențiat prezența trans-anetolului (21,1%), α-trans-ocimene (20,6%), limonen (12,4%), α-pinenă (5,1%), alo-ocimene ( 4,8%), metil eugenol (2,2%), β-pinenă (0,8%), α-terpinolen (0,5%), acetat de natil (0,5%) și biciclogermacren (0,5%) ca componente principale. Compila organică capilină a fost izolată inițial de Artemisia capillaris în 1956.
Citate
James Andrew Beard, autorul cărții de bucate americane, profesor, cronicar sindicat și personalitate de televiziune, a fost citat: „Cred că, dacă ar fi vreodată să practic canibalismul, aș putea să reușesc dacă ar exista destul de mult tarhon”.
Fernand Point, bucătar și restaurator francez, a fost citat că „Un sos Bearnaise este pur și simplu un gălbenuș de ou, o ceapă, puțin oțet de tarhon și unt, dar este nevoie de ani de practică pentru ca rezultatul să fie perfect.”
Click aici pentru a putea descărca Raportul special pentru dvs:
12 PLANTE MEDICINALE ESENȚIALE pe care Trebuie Să le Cultiv
în Grădina Mea pentru a Preveni / Vindeca peste 80% din Boli!
Niciun comentariu până acum