Denumiri populare:romaniță, mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, romaniță brună sau prin Transilvania românică
Descriere: Planta ierboasa, anuala, spontana, cu tulpina ramificata spre varf si inalta de 20-30cm. Frunzele neparoase (glabre) de doua ori penat-compuse (bipenat-partite), foliolele (segmentele) lineare. Florile mici, grupate in capitule mici de 1,5-2 cm la varful ramurilor. Florile de pe margini (radiale) sunt albe si lingulate (petalele sunt unite in forma unei limbi sau lingule), iar cele din mijloc sunt galbene si tubulare (petalele sunt reunite intr-un tub cinci-dintat la partea superioara).
Musetelul bun are un miros caracteristic si penetrant, deosebindu-se de celelalte apecii inrudite prin aceea ca are receptaculul capitulului (extremitatea superioara a pedunculului, pe care sunt situate florile) bombat, conic, gol in interior (fistulos), iar printre flori, care se desfac usor de pe receptacul, nu exista bractee sau paiete (frunzisoare mici solzoase). Fructele sunt achene, nearipate.
Raspandire: Musetelul creste prin locuri cultivate si necultivate.
Infloreste in lunile mai pana in septembrie.
Produs vegetal: Florile, fara peduncul, recoltate in lunile mai-august.
Recoltare: Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Florile ofilite nu se culeg. Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mana, adunand capitulele florale.
Florile se intind la umbra, pentru a se racori, apoi sunt date la vanturatoare, pentru a se indeparta corpurile straine si praful. Dupa aceasta, florile se dau prin ciur, pentru selectionarea si uniformizarea lor.
Astfel, se indeparteaza florile mici si cele care au fost recoltate cu peduncul. Operatia de inlaturare a florilor cu peduncul se face usor printr-o miscare speciala a ciurului de jos in sus. In felul acesta, florile cu peduncul ies la suprafata, se aduna apoi cu mana si se indeparteaza.
Uscarea florilor se face in uscatorii sau in poduri bine aerisite, intinse pe hartie in straturi foarte subtiri. Daca se usuca in poduri, ele trebuie intoarse ca sa nu se mucegaiasca. Acest lucru trebuie facut insa cu foarte multa atentie, pentru ca florile sa nu se faramiteze.
Principii active: Ulei volatil, azulen, chemazulen, flavonozide, colina, matricina, epigenina, umbeliferona, acid salicilic, rezine, fitosterine, substante de natura cumarinica cu actiune spasmolitica.
Mod de utilizare: Baile si spalaturile cu musetel sunt indicate in stare de epuizare, pentru efectul sedativ.
Musetelul stimuleaza peristaltismul intestinal, fara a provoca purgatie si de aceea este indicat in hemoroizi, atat intern sub forma de ceai, cat si extern – alifia de musetel.
In sinuzite, se fac inhalatii cu abur de musetel, iar in nevralgii, se fac frectii cu ulei de musetel.
Uleiul de musetel indeparteaza oboseala membrelor, iar florile fierte aplicate pe o vezica bolnava, sub forma de terci, diminueaza durerea. Se poate aplica ulei cald in ureche, 2-3 picaturi, de 2 ori pe zi. Uleiul de musetel este folosit de asemenea in masajul membrelor paralizate.
Etimologie: diminutiv al cuvântului mușat din dialectele macedoromân și meglenoromân, adică frumos, în latină formōsus (Pușcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), cf. *frumușat).
Niciun comentariu până acum