Ventrilica este o specie de plante din familia Plantaginaceae, genul Veronica. Genul include aproximativ 250 de specii cunoscute, dintre care aproximativ 30 apar și în țara noastră. Ventrilica este de multe ori înlocuită cu stejerelul (Veronica chamaedrys). Este vorba despre o plantă erbacee perenă. Are un rizom cilindric, târâtor, o tulpină culcată de 15-30 cm lungime, acoperită cu perii ciufulite, formând rădăcini la înălțimea nodurilor. Frunzele alterne, ovate, cu pețiol scurt au margini fin zimțate. Inflorescențele sunt panicule erecte, corola are o culoare albastră deschisă și două stamine proeminente. Florile apar în iunie și se mențin până în august.
Este răspândită în aproape toată Europa, în Asia de Vest și în America de Nord. Preferă solurile proaspete, ușor acide. Crește în păduri, în zonele de desiș, de defrișare, pe pantele dealurilor, marginea șanțurilor, lângă drumuri.
Efectele terapeutice au fost deja cunoscute și de romani, care au folosit planta pentru o gamă largă de probleme medicale. Dacă cineva a vrut să facă un compliment unui prieten sau unui cunoscut, îi spunea că are atât de multe calități precum ventrilica.
Utilizare
Are efect benefic de detoxificare a organismului uman și la vindecarea eczemelor cronice. Se folosesc inflorescențele plantelor (mai ales a celor ce cresc la marginea pădurilor), de preferat în ceaiuri combinate cu vârfuri proaspete de urzică.
Este nativă din Europa și vestul Asiei. Crește sporadic lângă șanțuri și drumuri, lângă mărăcinișuri și tufișuri sau în păduri.
Morfologie
Tulpina târâtoare este păroasă.
Frunza este mică, zimțată, având un luciu argintiu, cade ușor la atingere. Florile au culori de la albastru deschis la violet, înflorind în perioada mai-august.
Colectare
Substanța activă se obține din tulpinile cu frunze (Veronica officinalis herba), care se pot colecta în perioada iunie-august. Se pot colecta și tulpinile stejerelului (Veronica chamaedrys hera), dar substanțele active obținute din cele două specii nu trebuie să fie amestecate. Din 4-5 kg de tulpini proaspăt culese se obține 1 kg de medicament uscat.
Substanțe active
Planta conține glicozide-iridoid (catalpol, veronicozid), flavonoide, saponine triterpene, taninuri, urme de uleiuri esențiale și acizi organici.
Utilizare
Este o plantă foarte frecvent utilizată în medicina populară având domenii de aplicare foarte variate. În principal se utilizează pentru tratarea infecțiilor căilor respiratorii superioare, gastroenteritei, problemelor vezicii urinare, problemelor reumatice și inflamației pielii. Este un component popular în ceaiurile purificatoare ale sângelui. Pentru femei este recomandată mai ales pentru ameliorarea simptomelor menopauzei. Apare și în amestecurile expectorante și în ceaiurile împotriva diareii.
Ceai: 3 dl de apă fiartă se toarnă peste 1 linguriță de Veronica officinalis iar amestecul se strecoară după 5 minute de infuzie.
Tinctura: Doi pumni de plante uscate tocate se amestecă într-un litru de alcool de 38-40%, după care se lasă la fermentat într-un loc cald, timp de două săptămâni. Pentru cei care suferă de probleme reumatice sau de gută, se recomandă ca loțiune externă pentru frecție. Este potrivită și pentru uz intern, împotriva bronșitei, caz în care se recomandă câte 15 picături amestecate cu ceai sau apă, de trei ori pe zi.
Amestec de ceai: de obicei se prepară din păpădie, cicoare și ventrilică uscată, în proporție de 2: 2: 1. Din acest amestec se adaugă câte o linguriță cu vârf în 3 dl de apă clocotită și se strecoare după 5 minute. Este eficient împotriva problemelor hepatice și ale splinei.
Click aici pentru a putea descărca Raportul special pentru dvs:
12 PLANTE MEDICINALE ESENȚIALE pe care Trebuie Să le Cultiv
în Grădina Mea pentru a Preveni / Vindeca peste 80% din Boli!
[…] impreuna cu Ventrilica este un bun remediu pentru prevenirea aterosclerozei si […]
[…] Ventrilică (Veronica officinalis) […]