Descriere: Plantă ierboasă, vivace, cu rizom bine dezvoltat vertical, cca 2-5 cm lungime, incojurat de numeroase radacini fibroase. Radacinile sunt de culoare galben-bruna la exterior si alba in interior. Cand sunt proaspete, nu au miros; dupa uscare, capata un miros puternic si foarte neplacut. Tulpina este dreapta, fistuloasa, goala in interior, striata (are sentulete in lungime), inalta de 50-100 cm. Frunzele imparipenate au foliolele lineare sau liner-lanceolate, de obicei intregi sau serat dintate. Florile roz sau albe, dispuse in raceme corimbiforme, terminale, au un miros placut de vanilie. Fructul este o achena. Infloreste in perioada iunie-septembrie.
Raspandire: Creste prin fanete, tufisuri, pe langa paraie, in locuri umede, in regiunea campiei, a dealurilor si in cea montana si cultivata.
Produs vegetal:: Radacinile
Recoltare: Radacinile se aduna primavara, in martie-aprilie, sau toamna, in septembrie-octombrie. Se vor aduna pe cat posibil radacinile plantelor mai viguroase, prezentand o valoare mai mare. Se taie in bucati scurte, se curata bine de pamant si resturi de tulpini fistuloase, apoi se spala bine si se usuca. Se pot usca in straturi groase de 2-3 cm, la soare, aer cald, sau chiar la umbra, in locuri uscate si bine aerisite. Radacinile adunate din locuri uscate au o valoare mai mare decat cele din locuri umede.
Principii active: Ulei volatil, valeriant de bornil, formiat de bornil, borneol, alcaloizi, valeriana, butirat de bornil, rezine, acid formic, acid acetic, tanin, glucozide, acizi izovalerianici.
Indicii terapeutice: Anxietate, palpitatii, aritmie extrasistolica, tahicardie, convulsii la copii, isterie, epilepsie, astm, distonia neurovegetativa din preclimax, diabet, plagi, contuzii.
Mod de utilizare:
Decoct: 1 lingurita cu varf se fierbe 2 minute in 250 ml apa clocotita. Apoi se ia de foc si se lasa sa infuzeze 10 minute. Se beau 2 cani pe zi.
Ca vulnerar si antialgic, se face baia regiunii interesate cu un decoct similar celui de mai sus.
Extractul hidroalcoolic (tinctura):Este forma de administrare terapeutică cea mai frecvent utilizată, întrucât are o acțiune rapidă și intensă, chiar și în doze relativ mici. Iată metoda de preparare: se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcină de valeriană, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă vreme de două săptamâni într-un loc călduros, după care maceratul obținut se filtrează și se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi câte 10 picături diluate în puțină apă.
Pulberea de Valeriană:Se obține prin macinarea cât mai fină a plantei, cu rașnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii de rădăcină de valeriană se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece uleiurile sale volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriță rasă, de pulbere de valeriană, pe stomacul gol.
Infuzia combinată:Se pun la macerat 3-4 linguri rase de rădăcină de valeriană mărunțită în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în înca jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește intern (1-2 căni pe zi).
Baia terapeutică: Medicina populară recomandă băile complete cu un extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat în doi litri de apă, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineața până după amiază), apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, în timp ce planta rămasă se pune în alți doi litri de apă clocotită și se lasă să stea acoperită până se răcește, după care se filtrează. În final, se combină cele două preparate (maceratul și infuzia răcită), care se vor pune în apa de baie, potrivită la o temperatură de 39-40 de grade Celsius. Baia durează 10-15 minute, după care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul și va ramâne să se odihnească la loc foarte călduros, vreme de jumătate de oră.Ș
Tratamente cu valeriană
Insomnie – într-un studiu german efectuat în anul 2001 se afirmau, în mod categoric, următoarele: „Multe plante și remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insă doar în cazul valerianei eficiența poate fi garantată”. Într-adevăr, nenumarate teste clinice, făcute pe pacienți de toate vârstele și care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficiența valerianei ca sedativ și somnifer. Administrarea tincturii de valeriană înlătură dificultatea în a adormi, micșorează semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizează apariția fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajută la mărirea perioadei de somn și îmbunătățeste calitatea acestuia. Se fac tratamente de câte 6 săptămâni, în care se administrează seara, la ora 7, și apoi înainte de culcare, câte o linguriță de tinctură, diluată cu puțină apă. Efectele evidente de îmbunătățire a somnului apar după 3 săptămâni de administrare, în cazul valerianei efectul fiind cumulativ.
Crampe musculare – valeriana are calități relaxante asupra muschilor. Se administrează, atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de infuzie combinată pe zi, pe o perioadă nu mai lungă de trei zile. Este eficientă în combaterea contracțiilor musculare dureroase, care apar datorită supra-efortului fizic și mai ales, datorită încordării psihice.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasă – se administrează infuzie combinată de valeriană, câte o cană (300 ml), care se bea în reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament durează 12 zile, cu 5-10 zile de pauză. Se folosește conjunctural, în perioadele cu stres intens, substanțele active din valeriană intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substanțe (neurotransmițători) care induc stări de calm, mulțumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutând la diminuarea durerilor gastrice.
Spasme gastrointestinale – valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de infuzie combinată, câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile.
Adjuvant în sindromul premenstrual – se face un tratament de o săptămână cu tinctura de valeriană, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelungește până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin.
Crampe în timpul menstrelor – se administrează o doză soc, de 2 lingurițe de tinctură de valeriană, care are efect rapid antispastic și sedativ. Suplimentar, se pot face băi fierbinți cu valeriana la membrele inferioare, ale cărei substanțe active ajunse în circulația sanguină periferică au efecte antispastice și calmante rapide.
Aritmie cardiacă, ischemie cardiacă – cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.
Anghina pectorală – un studiu făcut în China arată că tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacienții supuși testului. Se administrează de trei ori pe zi câte o linguriță de tinctură, în cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Valeriana reduce semnificativ frecvența și intensitatea crizelor de anghină pectorală, îmbunătățeste activitatea inimii (acțiune pusă în evidență prin analizarea evoluției electrocardiogramelor celor tratați).
Anxietate – valeriana este (alături de o plantă exotică – kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar după 4 săptămâni de tratament, care va consta în administrarea unei jumătăți de lingurițe de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de două luni, cu 14-21 de zile de pauză. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slabă și medie, dar fără efectele adverse majore ale acestora.
Depresie – se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană, pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mental, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte o jumătate de linguriță de pulbere dimineața la ora 8, seara la ora 19 și cu puțin timp înainte de culcare.
Adjuvant în sindromul colonului iritabil – se face un amestec în proporții egale de pulbere de rădăcină de valeriană și de semințe de fenicul. Se administrează câte o jumătate de linguriță de patru ori pe zi din acest amestec, în cure de câte două săptămâni.
Precauții și contraindicații la administrarea valerianei
În doze normale, valeriana dă foarte rar reacții adverse, care constau în somnolența și – uneori – ușoară senzație de vertij. Depășirea acestei doze produce însă efecte cum ar fi: senzații de amețeală, lipsă de concentrare și coordonare, dureri de cap etc. Un studiu făcut în Statele Unite pe 102 voluntari a arătat că administrată în doze mari, seara, valeriana poate da dimineața încețineala de reacție, de decizie, și poate slăbi concentrarea. Contra acestor simptome se administrează sunătoare, care păstrează efectele calmante, dar are totodată și o acțiune înviorătoare. Ca somnifer și calmant, doza la care valeriana iși face efectul nu depinde neapărat de greutatea corporală sau de vârsta, cantitatea optimă pentru obținerea efectelor terapeutice fiind găsită prin încercare, însă fără a depăși doza maximă admisă. Merită menționat în acest context că, în conformitate cu mai multe studii recente, mărirea dozei de valeriană nu înseamnă neapărat și mărirea efectului terapeutic.
Valeriana ca plantă magică
În medicina populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru alungarea tuturor spiritelor rele. În unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca în turtele date drept merinde feciorilor când plecau cu oile la păscut, pentru a-i feri de iele.
În Moldova, fetele tinere purtau o rădăcină de valeriană în sân pentru a fi ferite de zburători și de tot felul de ispite ale trupului.
În zona Neamțului se punea o rădăcină de valeriană pisată într-un ulcior cu apă neîncepută și se lăsa de la răsăritul până la asfințitul soarelui. Apa respectivă era băută de bărbații cu aplecare spre desfrâu, iar rădăcina rămasă se îngropa la stâlpul de la cerdacul casei (ca să le fie sufletul chemat lângă familie și să nu uite rânduielile firii).
În zona muntoasă a Olteniei, rădăcina de valeriană pisată se dădea vreme de 49 de zile celor posedați de necurat. La răsărit și la asfințit, se lua câte un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriană, care se înghițea cu agheasmă.
Noaptea se dormea cu o legătură de valeriană, leuștean și iarbă creață la cap, pentru a alunga toate necurațiile din suflet și din trup.
În Bucovina, copiii mici și agitați, care plângeau peste măsură, nu dormeau noaptea și păreau chinuiți de spirite rele, erau scăldați în apă caldă, în care se punea o cană de fiertură de valeriană. Tratamentul se făcea șapte zile la rând, după care numaidecât copilul se liniștea.
Click aici pentru a putea descărca Raportul special pentru dvs:
12 PLANTE MEDICINALE ESENȚIALE pe care Trebuie Să le Cultiv
în Grădina Mea pentru a Preveni / Vindeca peste 80% din Boli!
[…] Valeriana officinalis – odolean, odoleană, valeriană, gușa-porumbelului, gușa-porumbului. […]